luni, 15 februarie 2016

UN START RATAT PE MÂNA NOASTRĂ


Din ce în ce mai subțire și mai rahitică este speranța celor ce mai cred  în șansa Petrolului de a rămânere în primul eșalon fotbalistic al țării. Meciul de la Craiova putea fi revirimentul lupilor, dar a fost un eșec total.
Entuziasmul unui nou început de sezon precum și fețele noi și proaspete din lot au părut a fi elementele ce au reaprins, în sufletele noastre de suporteri chinuiți, speranța într-un rezultat bun în Bănie și, o dată cu acesta, o creștere a șanselor ploieștenilor noștri de a dovedi că  nu sunt ultima găină din bătătura fotbalului autohton. Prestația găzarilor în arena Olguței a fost însă una lipsită de entuziasm, ba chiar lamentabilă, deși la ea s-au adăugat ghinionul și arbitrajul scandalos al lui Marcel Avram.
Două goluri luate ai zice din pălăria lui Iosefini. Cu o minge care apare și dispare, spre stupoarea apărării petroliste, dar care miraculos se lipește de ghetele oltenilor ca mai apoi să poposească între buturile echipei prahovene! Asta e magie, e curat ghinion sau pur și simplu prostie de fotbalist autohton? 
Două goluri din trei faze greu de digerat. Nici nu știi ce să faci, să râzi de caraghioslâcul apărătorilor sau să-i înjuri ca la ușa cortului de cât de penibili sunt! Câte un pic, cu moderație, din amândouă, la urma urmei fotbalul e doar un joc...  


Primul gol a venit repejor, după un penalty acordat corect în minutul 17. Faza a curs așa: petrolistul Guerriero, venit la un corner în careul mic (unde jupân trebuia să fie portarul), se mișcă haotic, dă din mâini ca un veritabil jucător de polo în piscină și   lovește din greșeală balonul cu mâna. Arbitrul vede și, cu zâmbetul pe buze, nu iartă! Se bate 11 metri. Cobrea apără inițial șutul tras de Vătăjelu (cine i-o boteza pe fotbaliștii ăștia) dar mingea sare ghinionist înspre centrul careului de unde tot atacantul oltean o înfige în poartă. 1-0 pentru ei (min 18).
De altfel fazele fixe au fost grea povară pentru petroliști. Când le-au avut le-au irosit cu indolență, iar când a trebuit să le facă față au fost dominați copios. Să fim cinstiți, oltenii chiar și-au creat faze de gol și puteau să ne dea multe...


După pauză și mai mare tristețe. Deși rămasă în inferioritate numerică (Madson eliminat pentru acumulare de galbene, în minutul 57) Craiova a zburdat pe teren, jocul lent și previzibil al ploieștenilor convenindu-le  de minune. În min 63, pe aripa dreaptă,   craioveanul Andrei Ivan trece în sprint voinicesc pe lângă greoiul Begeorgi, intră în careu, Cobrea ieșit în plonjon nu reușește blocajul, mingea șutată de atacant lovește portarul și capătă o traiectorie bizară, imprevizibilă pentru fundașii petroliști care disperați o mai ating o dată, defectuos însă, pentru că balonul sare direct în centrul careului mare de unde, prin foarfecă (frumos gest fotbalistic),  Rocha o preia în cele din urmă în plasa porții goale. 2-0 
Pe final Petrolul reușește să ducă mingea de câteva ori în careul advers. La o astfel de ispravă fundașul oltean Andrei Dumitraș se visează și el în piscină la ora de înot, lovește mingea cu mâna, henț mare cât un elefant, vizibil de pe Lună ca și zidul chinezesc, dar Avram refuză evidențele și nu acordă penalti în favoarea ploieștenilor. Scandalos ! De-a dreptul scandalos!

Asta a fost soarta noastră în Bănie, pe 14 februarie, în ziua îndrăgostiților din 2016. Am ratat startul ”pe mâna noastră”, suntem în subsolul clasamentului și, de aici, nimic bun nu se arată. Nu e ușor să fi lup dar, la bine și la greu, pe Petrolul o vom iubi mereu!

vineri, 6 martie 2015

NOI SUNTEM LUPII, VOI CINE SUNTEȚI ?


     E greu să fi microbist în România secolului 21. Într-o ligă supranumită ironic, dar pe drept, a insolvenței, e greu să fi susținător al echipei tale de suflet.
      Și cum să nu fie greu când tot ce vezi e revoltător.
   Să ne uităm în haita noastră. Patronii conduc echipa ca pe o afacere HORECA. Managementul echipei de fotbal e total confundat cu managementul unei terase - restaurant unde fotbaliștii sunt tranzacționați precum micii și berea, adică repede să nu se învechească. Mai rău, obiectivul vânzării sau al cumpărării este direct și fără echivoc: Ciubucul! (citește banii negri), nicidecum profitul cinstit, echipa și satisfacția publicului. Nepriceperea, lăcomia și hoția i-au dus pe frații Capră la ”mititica”, iar problemele lor cu Legea și parchetul ne fac să credem că vor avea statutul de pușcăriași mulți ani de aici înainte.
   
  Tot așa, părintele urbei, primarul care ar fi trebuit, cel puțin din respect pentru miile de suporteri și concetățeni ai săi, să sprijine echipa din Ploiești, a jecmănit Petrolul fără pic de rușine. Fie că a practicat o chirie exorbitantă pe stadion (12 mii de euro pe meci!), fie că a furat-o pe față atunci când ”și-a tras” șmecherește 10% ”parandărăt”  din suma alocată de oraș (adică din banii ploieștenilor) ca sponsorizare pentru o zisă asociație a Lupilor Galbeni (în fapt tot Petrolul), Iulian Bădescu a defavorizat grav echipa găzarilor. Bădescu a tranzacționat greșit și a eșuat ca primar, procurorii au acționat pe măsură și l-au cam dat jos de pe marii cai pe care dumnealui se vedea... Din păcate, pentru Petrolul, cam târziu.

       Răul mai are și alte fețe, chiar și cei care își zic ”susținători financiari” ai echipei umblă cu factura vopsită prin crâng. O fi cantonamentul best dar să nu uităm, e într-o margine de Ploiești, unde tariful pe cameră ar trebui să fie sub 30 de euro și nu de ordinul sutelor de euro ca în mijlocul Parisului! Cât despre marketingul ce trebuia făcut echipei, nu putem decât să parafrazăm: sublim, dar lipsește cu desăvârșire!
Mohamed Tchite, succes chiar de la debutul în haita galbenă 
       În atare condiții te și miri că Petrolul mai mișcă, că face achiziții, că are un antrenor de ispravă, că mai aduce jucători (chiar buni), că iese pe teren și chiar mai scoate și rezultate! (bune)

     Acest mic inventar este doar în ograda proprie, lipit strict de echipa noastră de suflet. 
   Când îți ridici privirea în campionat ce să vezi? O grozăvie și mai mare! Aproape toate echipele au aceleași probleme. De la București la Cluj și de la Iași la Timișoara, fotbalul românesc e paralizat de insolvență. Peste tot proprietari pușcăriabili, manageri nepricepuți și afaceri străvezii. Peste tot lipsă de valoare, meciuri anoste și rezultate dubioase. Peste tot antrenori demiși, fotbaliști pedepsiți și suporteri umiliți.  Peste tot arbitrii corupți, gata să batjocorească și dramul de muncă cinstită ce a mai rămas printre fotbaliști. Nu-ți vine a crede dar ăsta-i adevărul, lumea fotbalului românesc, cu foarte mici excepții, este o lume a hoților și escrocilor.

      Așa că nu din strâmtorare financiară a început să ne tremure mâna pe portofel în fața casei de bilete a stadionului Ilie Oană și nici din  lipsă de patriotism preferăm deja Eurosport în loc de PRO TV. Da, vrem meciuri precum Liverpool contra Man City, unde jocul pe teren și spectacolul tribunei este corect, sincer și total.

         Marele Felipe, super portughezul ce ține Petrolul în top    
   Noi Ploieștenii am vrut așa ceva aici, la noi acasă. Noi Lupii am vrut ca Ilie Oană să fie echivalenta marilor arene europene și, într-un oarecare fel, am reușit! Cântăm și ne susținem echipa ca orice alt suporter din Italia, Spania sau Anglia, dar dincolo de vibrația acestei atmosfere nu mai este lumea noastră ci, din păcate, este lumea altora. O lume a Lor, lipsită de transparență, o lume a banului murdar, a infatuării, a discriminării și a imposturii. O lume prea mulțumită de ea însăși, o lume care vrea doar să se folosească de noi și să tragă, egoist, foloasele. 

     O lume suficientă care ne desconsideră valorile și personalitățile.

     O lume care însă se înșeală și greșește fatal, o lume care  uită esențialul:  
     Noi suntem LUPII,  Noi suntem cei ce contăm!

joi, 18 septembrie 2014

Doar Petrolul


Orice s-ar spune, faptele o dovedesc, Adrian Mutu este un produs perfect pentru orice strategie de marketing în mass media. Comentata și neîmplinita plecare a lui Pițurcă în deșerturile Arabiei a fost o știre ce a pălit în comparație cu ”bomba” că Mutu se transferă în India!
Cu mic cu mare, petroliștii, steliștii, dinamoviștii și toată suflarea suporterilor din fotbalul autohton, la pachet și fără discriminare cu nemicrobiștii și gospodinele ce admiră  veșnic și neîmplinit frumosul briliant, au dat buzna (miercuri 17.09.2014)  în galaxia internetului să vadă cu ochii lor ”știrea” că Mutu schimbă Ploieștiul pe Mumbay.
Instantaneu rețelele de socializare au reacționat ridicând traficul la cote invidiate de orice politician. Părerile au fost, bineînțeles, împărțite și polemica iscată s-a dus  fie pe direcția ușor ofuscată că, nota bene, ”foarte bine că ne lasă că și așa n-a făcut nimic util pentru echipă” fie pe direcția aparent rațională că  ”domnu’ Capră e de vină,  ăsta vinde tot și distruge echipa!”
   Mulțescu îi explică lui Mutu că Dâmbu' e mai bun ca Indu'   
Marea rumoare s-a dovedit a fi însă o efemeridă, după două ceasuri, patronul lupilor, pe post de însoțitor și garant a lui Mulțescu Reloaded,  a infirmat cu mare fermitate zvonul că ”Mutu pleacă împrumutat la o echipă din India” și, drept dovadă, a invitat ziariștii la antrenamentul ”lupilor”.

Zis și făcut, la ora 5 a după amiezii înarmat cu aparatul foto m-am prezentat  sub liziera pădurii de la Crângul lui Bot, acolo unde petroliștii își au cartierul general. Frumoasa seară de sfârșit de vară s-a dovedit  a fi nu numai o ședință foto cu instantanee reușite ci și o dovadă de netăgăduit că la Petrolul se muncește serios și cu pasine pentru fotbal. Întregul lot, cu Mutu în frunte, dirijați de preparatori și de acum noul antrenor Mulțescu, s-au pus pe alergat, pasat , plonjat și sărit, adică tot pachetul unei pregătiri profesioniste.

                            Repriza de sprinturi în haită                           
Împărțiți pe ateliere, vorbind mai mult  în spaniolă și engleză, dar ascultând cu docilitate comenzile venite în românește de la antrenori, fotbaliștii s-au pus serios pe treabă.  Nici urmă de tensiune în lot, numai glume și chicote între jucători, o atmosferă de camaraderie și bunădispoziție cum de puține ori am văzut. Fără animozități și fără glume malițioase jucătorii s-au antrenat ca și cum Nea Gigi Smurd ar fi la echipă de o veșnicie.  Și asta nu de ochii presei care pînă la urmă s-a rezumat doar la prezența subsemnatului și a încă doi cameramani, ci pentru că, cu siguranță, așa le stă acestor fotbaliști în fire.
Am fotografiat cu foame de imagini, dar până la urmă, învins de magia mișcării am rămas privind, mut de plăcere, gașca de băieți ce zburda în iarbă. Sincronizați într-o  gimnastică a cărui limbă o  știau perfect haita lupilor părea  a interpreta un dans magic, un dans ritualic, ce avea menirea să îmbuneze  zeii fotbalulului și să bucure zecile de mii de ploieșteni ce ibesc cu devotament Petrolul! 
  
          Cu gîndul la prima mare performanță din carieră?          
Nu va fi ușor duminică (21.09.2014) cu Steaua, cum nu va fi ușor nici un alt meci, dar la Ploiești echipa există, cu Mutu în lot, cu Mulțescu antrenor principal, cu Dan Capră patron finanțator și mai ales cu un oraș întreg în spate, cu zeci de mii de oameni care știu să renască, care știu ce e fotbalul și care știu, mai presus de orice, să iubească!


duminică, 18 mai 2014

CRONICA UNUI DERBY EȘUAT


    Petrolul vs Steaua este cel mai așteptat meci al anului la Ploiești. Chiar dacă pe durata întregului campionat, toate meciurile de acasă ale „lupilor galbeni” sunt adevărate sărbători,  ținute de cele mai multe ori cu casa închisă, partidele  contra Stelei rămân cele care stârnesc cele mai aprige pasiuni.
   Și acum, la finele sezonului 2013 – 2014, când ne pregătim să punem punct unui campionat cu o istorie aparte, meciul Petrolul vs Steaua s-a dovedit a fi unul demn de propriul statut.
   În economia clasamentului partida de acum nu mai avea nici o miză, oricare ar fi fost rezultatul de pe tabelă la finele celor 90 de minute de joc, Steaua era campioană iar Petrolul, ca și anul trecut, ocupanta locului trei. Orgoliile însă nu țin cont de statistici. Ploieștenii își iubesc atât de mult echipa de fotbal încât, așa cum pot ei, prin cântece și încurajări frenetice, o împing acolo unde și-o visează de când se știu, adică cât mai sus, către vârful performanței.
               Încă din tur, umăr la umăr pe tot terenul...               
  Steaua este văzută în orașul aurului negru ca rivala perfectă. O echipă infatuată, protejată mereu de mai marii statului, aflată în proprietatea unui latifundiar slobod la gură și la pungă ce aruncă cu vorbe smintite și cu bani murdari, în toate părțile, fără jenă și fără pic de bun simț, o echipă condusă de un manager bătăuș și de un antrenor arogant. A învinge Steaua nu este doar un gest ce ține doar de statistică și clasamente, este demersul just prin care se vrea punerea la punct a obrăzniciei, a repunerii în drepturi a valorilor morale (corectitudinea, cinstea, demnitatea, rostirea adevărului cu modestie) și, prin aceasta, de a reface echilibrul universului, între bine și rău.
   Acestea au fost premizele de aseară. Prologul însă n-a fost de loc unul de cinste, încă de la orele amiezii, în centrul orașului, mici grupuri de susținători ai ambelor tabere au ținut să tranșeze disputa așa cum au crezut ei de cuvință, adică în cel mai primitiv mod, împărțindu-și reciproc pumni și picioare. Conflictele spontane nu au fost însă unele de amploare, jandarmii au intervenit rapid și au stins cu repeziciune micile focare ivite din prea marea lipsă a rațiunii și tocmai de aceea condamnabile!
    În ciuda rumorilor Guilherme HS rămâne la Petrolul        
  Meciul în sine a fost, trebuie recunoscut, cel mai frumos al campionatului. S-a jucat în viteză, cu faze alternând de o parte și de alta, cu ocazii ce au abundat la ambele porți. Ratări cât roata carului, parade excepționale ale ambilor portari și șuturi în bară! Mingea a refuzat să intre în vreuna din porți și astfel egalitatea s-a păstrat de la început până la sfârșit. O partidă care la final ar fi trebuit sărbătorită cu decență, cu aplauze către și dinspre tribune, pentru a sărbătorii ambele echipe, fotbalul și bucuria spectacolului.
    Din păcate „Reghe” nu a putut ieși din aroganța comportamentală și, la finele partidei, a frizat o crasă lipsă de onestitate și de respect față de miile de suporteri ploieșteni, față de sutele de mii de iubitori ai fotbalului care au urmărit partida la TV și, vorba latinilor,  ” submersi sicut Gypsy”, a ordonat trupei sale încingerea unei egoiste și ostentative „hore a bucuriei”.
    Grobianul și provocatorul gest a fost imediat amendat de haita lupilor care au lansat din tribune un imens cor de huiduieli, iar pe teren de jucătorii petroliști care, cu prețul unor zdravene îmbrânceli, au pus capăt acestui demers grotesc.
                     În loc de aplauze, îmbrânceli și huiduieli...                
   Gesturile sunt mai grăitoare decât rostirea a mii de cuvinte. Prin atitudinea sa „Reghe & comp.” a arătat cât de pitici, cât de mărunți și lipsiți de valoare umană sunt ei cei din gruparea Stelei. Meritul de a fi campion nu se măsoară numai prin calitatea jocului care, e adevărat, la Steaua este bună, dar și prin atitudinea comportamentală, de noblețe și respect față de adversar, față de proprii suporteri, față de public în general.
   Vedem pe terenurile de fotbal mari goleadori care, după marcarea unui gol, refuză bucuria reușitei tocmai din respect față de echipa adversă. Sau „mutatis mutandis”, cu doar o oră înaintea meciului de la Ploiești, la Barcelona, Atletico din Madrid a smuls titlul de campioană a Spaniei lui „Mesi and comp”. Aveau tot dreptul să se bucure în cel mai năstrușnic mod cu putință, dar au ales natural, fără nici un efort, decența, aplauzele și îmbrățișările, inclusiv cu adversarii lor.
   La noi, „Reghe” a vrut însă să fie „original” și să ne arate că lipsa celor șapte ani de acasă, în loc să fie o rușine, este o valoare. Se înșelă!   A arătat că este precum pistolul turcului, adică la fel de analfabet sufletește precum pușcăriașii MM și Gigi.
    Zinedine Zidane a fost un fotbalist fabulos, dar la finele carierei sale, într-un meci crucial, a comis un gest total reprobabil. Chiar în finala campionatului mondial, când echipa „cocoșului galic” - în care juca - susținea meciul decisiv cu „azurii„ Zidane și-a lovit, fără minge, un adversar. De atunci nimeni nu a mai vorbit de Zinedine ca de un mare fotbalist și aproape că astăzi este dat uitării...

   Aseară la Ploiești puteam avea meciul campionatului, dar el a fost stricat de un gest nesăbuit al unui om căruia îi este imposibil să fie „un domn”... De aceea, mare păcat, evenimentul a fost un derby eșuat...

luni, 12 mai 2014

CRONICA UNUI JURĂMÂNT DE VASALITATE


    Cine și-a imaginat vreun moment că, odată cu băgarea la ”brutărie” a interlopilor din fotbalul românesc sau alegerea unor noi președinți în forurile diriguitoare ale acestui sport autohton, lucrurile pe gazon vor căpăta o nouă față, dreaptă și competitiv cinstită, dacă nu sunt patologic naivi, atunci cu siguranță s-au înșelat amarnic.
     Clanul ”becaliot” în fotbalul românesc s-a format și s-a consolidat într-un mediu extrem de propice, permisiv oricărei acțiuni veroase, în care, fără mofturi morale, cuvântul de ordine a fost ”averea” și nicidecum performanța. Cu tupeu maxim, prin mituire și escrocare au pus mâna, fără prea mari eforturi, pe echipa zisă ”fanion” a fotbalului românesc și, prin ea, au început uriașul carusel al ”impresariatului” și al jocurilor ”strategice”. Orice jucător cât de cât talentat, cu voia sau fără de voia lui, cum necum, ajunge, pe sume de cele mai mult ori neștiute, la Steaua. De aici, dacă chiar este unul valoros, se poate trage un ”tun” de milioane de euro pe piața fotbalului adevărat.

          Gigi contabilizaza pentru 2014 un venit de 40 mil. Euro         
 Clanul amintit e bine consolidat și organizat, prea adânc înfipt în sistem își are împărații, regii, baronii și conții săi. De sus și până jos, pe toate ramificațiile  acestei structuri, „jurămintele de credință” și „închinările” sunt respectate cu „onorabilitate” pentru că ele asigură un circuit unanim acceptat și fără sincope al resurselor financiare. Mai pe șleau, toate milioanele ajung la Steaua, adică la patronul ei și de aici știe jupânul cum să le dijmuiască!
   Băieți deștepți, ”machedonii” au atras și ceva ziariști în siajul lor și astfel au asigurat și compartimentul propagandistic care merge, în comunicare, pe un singur vector: Steaua e cea mai bună, la Steaua sunt cei mai buni fotbaliști! (oare?)
    Cei care s-au opus, chiar și fără de voie, sistemului ”și-au luat-o în barbă”. Vă mai aduceți aminte de cazul Unirea Urziceni? O echipă frumoasă aflată într-un antagonism perfect cu Steaua care, după ce i-a suflat titlul arogantei  pretendente, a fost desființată iar jucătorii, pe o pretinsă datorie între patroni, au ajuns la... Steaua. Dar de Craiova Maxima și de soarta fraților Costea? Unde e CFR-ul și ce i se pregătește Vasluiului?
    În acest peisaj am apărut noi Lupii! O mână de orășeni pur sânge care, romantici incurabili, atunci când nimeni nu mai credea, ne-am răzvrătit și ne-am readus clubul de suflet la viață. Petrolul a fost pe punctul de a fi desființat, nu cred că a uitat cineva scandalul cu fuziunea din Cartierul 9 mai, iar dacă a uitat să-și aducă aminte de duminicile din liga a II-a. Numai iubirea noastră i-a făcut pe ”baronii imobiliarelor” să dea înapoi, iar pe administratorii orașului să ne dea un nou stadion și de aici, cu o și mai mare iubire pentru Petrolul, echipa a fost împinsă tot mai sus.
         Victoria cu Swansea, victoria unei atitudini excepționale!      

    Am câștigat meciuri, am făcut egal ”cu snopul” și am și luat-o pe coajă zdravăn, dar de fiecare dată onorabil, într-o ecuație a sportivității și a neprevăzutului dată de balonul rotund. Cel mai mult iubesc la Petrolul spiritul său, jocul cinstit, fotbalul de dragul fotbalului, al respectului față de suporteri și de adversari. Nu sunt vorbe goale, amintiți-vă de jocul cu Swansea de la Ploiești, eram victime sigure și totuși, cu acest spirit de învingători, am spălat rușinea din tur, am jucat fotbal ca marii fotbaliști și am pecetluit o victorie nesperată, dar meritată și unanim apreciată!
    Ce s-a întâmplat în ultima etapă în fața Viitorului lui Gică Hagi, „regele”, este însă diametral opus acestui nobil spirit. E o murdărie la care s-au pretat ambele părți ce și-au arătat astfel, nonșalant și rușinos, goliciunea și, totodată, urâțenia fotbalului autohton. Un non combat care salvează investiția „regelui” dar care dezonorează întregul staff petrolist. Chiar dacă se disculpă, Răzvan și compania au mers la Chiajna (unde joacă Viitorul) să reînnoiască jurământul de vasalitate în fața „Clanului” și, mai mult decât atât, să-i pregătească un joc fără probleme, în etapa viitoare, „echipei fanion”.


            Între vasalitate și suveranitate există libertate ?                 
 Poate sunt mânios, poate sunt superficial, dar cum să-mi explic că în mijlocul unui reviriment, după cinci victorii succesive, toate la scor, în fața unor echipe mult mai bine plasate ca Viitorul, Tu Petrolul, faci figurație și ți-o iei cu 2 la 0 (putea fi și mai mult), dacă nu prin non combat?!
  Mai sunt două etape, vom rămâne pe trei, iar în meciul cu Steaua, poate doar de dragul suporterilor să se înregistreze o remiză (măcar ca faptele să mă contrazică!) Un sezon bun ar zice unii, dacă nu am știi cât de sus puteam să fim!
   Dar asta ne e sorta, jucăm în „ligalumitică”, nu în „barclays” unde Liverpool pierde titlul la mustață după un joc în care a condus cu 3 la 0 „palatul de cristal”, echipă de jumătatea clasamentului, pentru ca apoi, în ultimele 10 minute de joc, să fie egalată. Nu jucăm nici în BBVA unde „galacticii” au lăsat locul „colcinero”-șilor să lupte cu titlul pe masă, în ultima etapă, în fața „barsei”.
       Da, puteam fi sus, dar ierarhiile trebuiesc respectate și jurămintele de vasalitate onorate! Altfel...

marți, 22 aprilie 2014

CRONICA UNEI ETAPE PASCALE


    Probabil din prea mare milostivire creștinească, etapa asta,  confrații din presă  au stat cu ochii mai mult pe ouăle roșii decât pe balonul cu hexagoane pictate în alb și negru. Chiar și microbiștii au preferat sfârâitul grătarelor și sticla de bere savurată la colțul ierbii din poiană în locul ”floricelelor” ronțăite nervos în tribuna arenei de fotbal. Așa se face că, în fața unor tribune de-a dreptul goale, nici fotbaliștii nu s-au dat prea tare peste cap, majoritatea jucând la viteza ”lent” sau ”foarte lent”.  A ieșit, din punct de vedere al spectacolului sportiv, o etapă anostă în care rezultatele indică mai degrabă cantitatea de colesterol căzut greu la ficatul fotbalistului sau a litrajului de vin depus cu damigeana, pe ”NV”, la portbagajul arbitrului...
   Cum să explici altfel cei 8 ”știuleți” înfipți pe post de stafide în cozonacul celor de la Coroana Brașov,  de fotbaliștii lui Porumboiu care, chipurile,  sunt ”în grevă”?  Sau cum să înțelegi victoria ”câinilor” din Ștefan cel Mare împotriva astralilor ce tocmai s-au calificat în finala cupei?
              Poartă pe tricou nr 80, dar e nr 1 la Ploiești          
   Doar lupii parcă au ieșit din această ecuație de minivacanță, dar nu m-aș grăbi să laud jocul ofensiv al găzarilor chiar dacă evoluția scorului și numărul de goluri m-ar îndreptăți. 
 În minutul 2,  când petroliștii se uitau încă primăvăratic și pascal după păpădie și iepurași pe gazon, fotbaliștii din Năvodari, știind de năravul lupilor de a intra greu în meci, n-au avut nici o problemă să săgeteze poarta lui Pecanha și să preia conducerea.
    Bomba sub transversală a lui Deletic a trezit însă orgoliul petrolist, călcat zdravăn în picioare miercuri în semifinala de la Giurgiu și imediat, în min 6,  omul devenit deja nr. 1 la ploieșteni, Teixeira, dansează o samba printre aiuriții fundași dobrogeni, iar apoi trage spre poartă, mingea deviază norocos lăsându-l fără gest pe Leonidas și astfel egalitatea este restabilită la unu.
         Lupul uruguaian se dovedește un goleador iscusit    
  Nu pentru mult timp, în min 17, același Texieira inventează o pasă lobată în fața porții adverse, pe poziția viitoare a lui Albin, care nu lipsește de la întâlnire și reia lejer, fără marcaj, lobat, în poarta singuraticului portar al Năvodarului. Mica galerie a lupilor, formată din cei mai fideli suporteri, țopăie de bucurie într-o tribună dealtfel... goală. Jos, la bănci și Răzvan e fericit.
   Jocul însă are încă surprize. În min 25 apărarea petrolistă e prinsă iar la siestă și este taxată de Chițu care reia în poarta goală, din apropiere, o respingere fâsâită a lui Pecanha. Replica vine, doar două minute mai târziu,  de la Priso care, în careul advers, își driblează ușor adversarul apoi șutează în colțul lung readucând avantajul de partea Petrolului. Și cam gata, ăsta a fost meciul... au urmat 60 de minute ”lejere” cu mici răbufniri în care însă nimic nu a mai fost schimbat.
     Răzvan e fericit, Republica Ploiești vrea performanță!     
  Un meci lent în care ambele apărări au jucat slab, unul în care lupii au înscris prin cei trei mijlocași ofensivi readucând permanent în discuție lipsa atacantului autentic. Un meci care trebuia câștigat obligatoriu în contextul în care FC Vaslui și Dinamo se străduiesc prin toate mijloacele să prindă podiumul. Un meci în care la unii jucători petroliști s-a văzut deja atitudinea de vacanță, un meci în care am avut și noroc, un meci pe care, slavă Domnului, l-am câștigat. O prea palidă consolare venită după dureroasa eliminare din Cupă, fapt greu de uitat...
   Dacă vrem să urcăm mai sus pe podium, în fața celor ce ne-au dezonorat, mai avem de lucru, trebuie să creștem în joc, așa ca pe vremea lui Mulțescu când ne tremurau nădragii că picăm din ligă și când s-a construit o echipă și un joc pa cât de eficient pe atât de spectaculos. 
   Dacă vrem în cupele europene trebuie să construim, să ținem de jucătorii buni, iar la vară să nu repetăm o catastrofală politică de transferuri. Nepriceperea și diletantismul nu sunt admise ca scuze în Republica Ploiești și, că veni vorba, ce înseamnă o declarație de tipul: ”îmi asum răspunderea”, fără a fi urmată și de fapte?

   Dacă tot am trecut printr-o ”etapă pascală” fariseii ar cam trebui să ia aminte...


duminică, 13 aprilie 2014

CRONICA UNEI VICTORII ANUNȚATE


   Chiar și pesimistul din mine a prezis, după meciul de la Cluj, o victorie în confruntarea cu ”teutonii” din Mediaș. Toți confrații din presa scrisă, începând cu Dragoș Trestioreanu și încheind cu Adrian Făgărășanu m-au bătut încurajator pe umăr și, chiar dojenitor către mine, au dat ca certă victoria petroliștilor. Nu mai zic de Răzvan Lucescu care, sigur pe el,  de pe sticla ecranelor TV, transmitea același mesaj: în meciul cu Gazul, victoria!
   Dar parcă poți fi sigur de ceva în fotbalul de azi! Cu o zi în urmă, Steaua se lăuda ca dă 20 (!) de goluri lui Vaslui și, când colo, a luat-o cu 1 la zero. Exemplele vin și din sfere mai înalte, la Madrid, ”plăpumarii”, în pofida pronosticurilor,  au scos galactica Barcelona din cursa pentru euro cupa campioanelor.
   Și uite așa, a trebuit să vin la meciul lupilor cu două ”dive” mai puțin dorite, incertitudinea și neîncrederea, care s-au cuibărit frumușel, ca la Toma Necredinciosul, în sufletul meu pătimaș de iubitor pe viață a lui Petrolul Ploiești.
  Aghiuță a stat și el pe-aproape și, preț de vreo 30 de minute din primul mitan, a tot servit cu faze contradictorii cele două sentimente pesimiste avute de subsemnatul la purtător. 
   Petrolul a avut același început de meci, stereotip, cu pase în lateral sau înapoi, ezitant când a venit vorba de lansarea vârfului Camara. E drept că oaspeții au stat în apărare precum teutonii în cetatea întărită a Mediașului, ba mai mult, de prin min 20 au început să șarjeze vârtos spre poarta lui Pecanha dând senzația că vor să repete istoria din tur când, fără merit, ne caftiseră. Apărarea lupilor, cea mai bună din actualul campionat, și-a apărat renumele, Hoban și Manasse dejucând toate planurile ofensive ale medieșenilor.
                     Noii oameni de gol ai Petrolului                     
   Încet, încet, tripleta mijlocașilor ofensivi de la Petrolul începe însă să-și facă simțită prezența, Teixeira, Albin și Walter preiau inițiativa și, cu driblinguri în viteză purtate spre poarta lui Pleșca, își proclamă superioritatea tehnică în fața medieșenilor. Mai mult, în ciuda unor opinii ”răsuflate” venite la adresa jocului defensiv a lui Răzvan Lucescu, din apărare, Hoban și Guilherme participă viguros la efortul ofensiv al Petrolului.
  E minutul 25, tribunele freamătă și peluza galeriei cântă din toți rărunchii, lupii sunt asmuțiți!
 Albin trimite la rădăcina barei și înscrie al 6-a gol stagionar  
 Depășiți, jucătorii Gazul încep să ”ciupească” pe la glezne în stilul lor caracteristic cu intenția clară de a fragmenta, de a rupe jocul din ce în ce mai bun al ”republicanilor”. În min 35 fază fixă în laterala stângă a careului de 16 al medieșenilor. Execută magistral Teixeira, la semiînălțime, Albin plonjează la întâlnirea cu mingea, aproape de firul ierbii și reia imparabil la colțul lung: GOOOOOOOL Petrolul!
  Răsuflu pe jumătate ușurat și până la pauză nu mai am nici o conversație cu însoțitoarele mele nedorite,  incertitudinea și neîncrederea.
   De la cabine lupii vin cu aceeași poftă de joc, își domină adversarul care însă e departe de a renunța. În min 58 fază de mare spectacol cu tripleta mijlocașilor ploieșteni în prim plan a căror combinație se încheie cu centrarea lui Teixeira, la bara a 2 – a, Walter face stop pe piept și șutează din voleu dar Pleșca respinge în corner. Același Walter execută scurt până la Teixeira, din nou centrare impecabilă a acestuia și, din mijlocul careului, căpitanul Sony Mustivar se înalță și reia în plasă: 2 - 0!
           Nedreptățit de arbitru, Sony pentru noi e cool           
Aghiuță nu doarme, își bagă imediat coada în mâna arbitrului care excesiv de ”corect”  îi arată al doilea galben lui Mustivar. Eliminare la Petrolul. Motivul? Sony s-a bucurat prea mult și, în euforia golului, și-a pus tricoul în cap. Bag seama ca Drogba ar trebui eliminat tot la două jocuri...
  Asta e, parcă nu e joc fără eliminare și dacă nu e eliminare, e autogol... De data asta totul s-a terminat cu bine, victoria mult așteptată a venit la finalul celor 90 de minute, chiar dacă medieșenii, în superioritate, au mai răbufnit de câteva ori. Și încă o constatare, Camara nu a confirmat... și, când nu ai atacanți (de ce oare?), dai goluri cu mijlocașii, lucru pe care lupii l-au reușit.

   Petrolul și-a luat revanșa, victoria anunțată s-a adeverit. (Ce le mai știu unii pe toate!)
video
 Concluzia de final? Petrolul a arătat poftă de joc, a arătat superioritate tehnică, a arătat viziune tactică, a arătat moral și atitudine pozitivă și a arătat, până la urmă, un joc bun. Toate astea mă fac încrezător pentru returul din Cupă cu Astra.

  Hai Petrolul, încă odată Cupa la Ploiești!