Doar Petrolul

Orice s-ar spune, faptele o dovedesc, Adrian Mutu este un produs perfect pentru orice strategie de marketing în mass media. Comentata și neîmplinita plecare a lui Pițurcă în deșerturile Arabiei a fost o știre ce a pălit în comparație cu ”bomba” că Mutu se transferă în India!

Cu mic cu mare, petroliștii, steliștii, dinamoviștii și toată suflarea suporterilor din fotbalul autohton, la pachet și fără discriminare cu nemicrobiștii și gospodinele ce admiră  veșnic și neîmplinit frumosul briliant, au dat buzna (miercuri 17.09.2014)  în galaxia internetului să vadă cu ochii lor ”știrea” că Mutu schimbă Ploieștiul pe Mumbay.

Instantaneu rețelele de socializare au reacționat ridicând traficul la cote invidiate de orice politician. Părerile au fost, bineînțeles, împărțite și polemica iscată s-a dus  fie pe direcția ușor ofuscată că, nota bene, ”foarte bine că ne lasă că și așa n-a făcut nimic util pentru echipă” fie pe direcția aparent rațională că  ”domnu’ Capră e de vină,  ăsta vinde tot și distruge echipa!”

   Mulțescu îi explică lui Mutu că Dâmbu' e mai bun ca Indu'   

Marea rumoare s-a dovedit a fi însă o efemeridă, după două ceasuri, patronul lupilor, pe post de însoțitor și garant a lui Mulțescu Reloaded,  a infirmat cu mare fermitate zvonul că ”Mutu pleacă împrumutat la o echipă din India” și, drept dovadă, a invitat ziariștii la antrenamentul ”lupilor”.

Zis și făcut, la ora 5 a după amiezii înarmat cu aparatul foto m-am prezentat  sub liziera pădurii de la Crângul lui Bot, acolo unde petroliștii își au cartierul general. Frumoasa seară de sfârșit de vară s-a dovedit  a fi nu numai o ședință foto cu instantanee reușite ci și o dovadă de netăgăduit că la Petrolul se muncește serios și cu pasine pentru fotbal. Întregul lot, cu Mutu în frunte, dirijați de preparatori și de acum noul antrenor Mulțescu, s-au pus pe alergat, pasat , plonjat și sărit, adică tot pachetul unei pregătiri profesioniste.

                            Repriza de sprinturi în haită                           

Împărțiți pe ateliere, vorbind mai mult  în spaniolă și engleză, dar ascultând cu docilitate comenzile venite în românește de la antrenori, fotbaliștii s-au pus serios pe treabă.  Nici urmă de tensiune în lot, numai glume și chicote între jucători, o atmosferă de camaraderie și bunădispoziție cum de puține ori am văzut. Fără animozități și fără glume malițioase jucătorii s-au antrenat ca și cum Nea Gigi Smurd ar fi la echipă de o veșnicie.  Și asta nu de ochii presei care pînă la urmă s-a rezumat doar la prezența subsemnatului și a încă doi cameramani, ci pentru că, cu siguranță, așa le stă acestor fotbaliști în fire.

Am fotografiat cu foame de imagini, dar până la urmă, învins de magia mișcării am rămas privind, mut de plăcere, gașca de băieți ce zburda în iarbă. Sincronizați într-o  gimnastică a cărui limbă o  știau perfect haita lupilor părea  a interpreta un dans magic, un dans ritualic, ce avea menirea să îmbuneze  zeii fotbalulului și să bucure zecile de mii de ploieșteni ce ibesc cu devotament Petrolul! 

  

          Cu gîndul la prima mare performanță din carieră?          

Nu va fi ușor duminică (21.09.2014) cu Steaua, cum nu va fi ușor nici un alt meci, dar la Ploiești echipa există, cu Mutu în lot, cu Mulțescu antrenor principal, cu Dan Capră patron finanțator și mai ales cu un oraș întreg în spate, cu zeci de mii de oameni care știu să renască, care știu ce e fotbalul și care știu, mai presus de orice, să iubească!

CRONICA UNUI DERBY EȘUAT

    Petrolul vs Steaua este cel mai așteptat meci al anului la Ploiești. Chiar dacă pe durata întregului campionat, toate meciurile de acasă ale „lupilor galbeni” sunt adevărate sărbători,  ținute de cele mai multe ori cu casa închisă, partidele  contra Stelei rămân cele care stârnesc cele mai aprige pasiuni.

   Și acum, la finele sezonului 2013 – 2014, când ne pregătim să punem punct unui campionat cu o istorie aparte, meciul Petrolul vs Steaua s-a dovedit a fi unul demn de propriul statut.

   În economia clasamentului partida de acum nu mai avea nici o miză, oricare ar fi fost rezultatul de pe tabelă la finele celor 90 de minute de joc, Steaua era campioană iar Petrolul, ca și anul trecut, ocupanta locului trei. Orgoliile însă nu țin cont de statistici. Ploieștenii își iubesc atât de mult echipa de fotbal încât, așa cum pot ei, prin cântece și încurajări frenetice, o împing acolo unde și-o visează de când se știu, adică cât mai sus, către vârful performanței.

               Încă din tur, umăr la umăr pe tot terenul...               

  Steaua este văzută în orașul aurului negru ca rivala perfectă. O echipă infatuată, protejată mereu de mai marii statului, aflată în proprietatea unui latifundiar slobod la gură și la pungă ce aruncă cu vorbe smintite și cu bani murdari, în toate părțile, fără jenă și fără pic de bun simț, o echipă condusă de un manager bătăuș și de un antrenor arogant. A învinge Steaua nu este doar un gest ce ține doar de statistică și clasamente, este demersul just prin care se vrea punerea la punct a obrăzniciei, a repunerii în drepturi a valorilor morale (corectitudinea, cinstea, demnitatea, rostirea adevărului cu modestie) și, prin aceasta, de a reface echilibrul universului, între bine și rău.

   Acestea au fost premizele de aseară. Prologul însă n-a fost de loc unul de cinste, încă de la orele amiezii, în centrul orașului, mici grupuri de susținători ai ambelor tabere au ținut să tranșeze disputa așa cum au crezut ei de cuvință, adică în cel mai primitiv mod, împărțindu-și reciproc pumni și picioare. Conflictele spontane nu au fost însă unele de amploare, jandarmii au intervenit rapid și au stins cu repeziciune micile focare ivite din prea marea lipsă a rațiunii și tocmai de aceea condamnabile!

    În ciuda rumorilor Guilherme HS rămâne la Petrolul        

  Meciul în sine a fost, trebuie recunoscut, cel mai frumos al campionatului. S-a jucat în viteză, cu faze alternând de o parte și de alta, cu ocazii ce au abundat la ambele porți. Ratări cât roata carului, parade excepționale ale ambilor portari și șuturi în bară! Mingea a refuzat să intre în vreuna din porți și astfel egalitatea s-a păstrat de la început până la sfârșit. O partidă care la final ar fi trebuit sărbătorită cu decență, cu aplauze către și dinspre tribune, pentru a sărbătorii ambele echipe, fotbalul și bucuria spectacolului.

    Din păcate „Reghe” nu a putut ieși din aroganța comportamentală și, la finele partidei, a frizat o crasă lipsă de onestitate și de respect față de miile de suporteri ploieșteni, față de sutele de mii de iubitori ai fotbalului care au urmărit partida la TV și, vorba latinilor,  ” submersi sicut Gypsy”, a ordonat trupei sale încingerea unei egoiste și ostentative „hore a bucuriei”.

    Grobianul și provocatorul gest a fost imediat amendat de haita lupilor care au lansat din tribune un imens cor de huiduieli, iar pe teren de jucătorii petroliști care, cu prețul unor zdravene îmbrânceli, au pus capăt acestui demers grotesc.

                     În loc de aplauze, îmbrânceli și huiduieli...                

   Gesturile sunt mai grăitoare decât rostirea a mii de cuvinte. Prin atitudinea sa „Reghe & comp.” a arătat cât de pitici, cât de mărunți și lipsiți de valoare umană sunt ei cei din gruparea Stelei. Meritul de a fi campion nu se măsoară numai prin calitatea jocului care, e adevărat, la Steaua este bună, dar și prin atitudinea comportamentală, de noblețe și respect față de adversar, față de proprii suporteri, față de public în general.

   Vedem pe terenurile de fotbal mari goleadori care, după marcarea unui gol, refuză bucuria reușitei tocmai din respect față de echipa adversă. Sau „mutatis mutandis”, cu doar o oră înaintea meciului de la Ploiești, la Barcelona, Atletico din Madrid a smuls titlul de campioană a Spaniei lui „Mesi and comp”. Aveau tot dreptul să se bucure în cel mai năstrușnic mod cu putință, dar au ales natural, fără nici un efort, decența, aplauzele și îmbrățișările, inclusiv cu adversarii lor.

   La noi, „Reghe” a vrut însă să fie „original” și să ne arate că lipsa celor șapte ani de acasă, în loc să fie o rușine, este o valoare. Se înșelă!   A arătat că este precum pistolul turcului, adică la fel de analfabet sufletește precum pușcăriașii MM și Gigi.

    Zinedine Zidane a fost un fotbalist fabulos, dar la finele carierei sale, într-un meci crucial, a comis un gest total reprobabil. Chiar în finala campionatului mondial, când echipa „cocoșului galic” - în care juca - susținea meciul decisiv cu „azurii„ Zidane și-a lovit, fără minge, un adversar. De atunci nimeni nu a mai vorbit de Zinedine ca de un mare fotbalist și aproape că astăzi este dat uitării...

   Aseară la Ploiești puteam avea meciul campionatului, dar el a fost stricat de un gest nesăbuit al unui om căruia îi este imposibil să fie „un domn”... De aceea, mare păcat, evenimentul a fost un derby eșuat...

CRONICA UNUI JURĂMÂNT DE VASALITATE

    Cine și-a imaginat vreun moment că, odată cu băgarea la ”brutărie” a interlopilor din fotbalul românesc sau alegerea unor noi președinți în forurile diriguitoare ale acestui sport autohton, lucrurile pe gazon vor căpăta o nouă față, dreaptă și competitiv cinstită, dacă nu sunt patologic naivi, atunci cu siguranță s-au înșelat amarnic.

     Clanul ”becaliot” în fotbalul românesc s-a format și s-a consolidat într-un mediu extrem de propice, permisiv oricărei acțiuni veroase, în care, fără mofturi morale, cuvântul de ordine a fost ”averea” și nicidecum performanța. Cu tupeu maxim, prin mituire și escrocare au pus mâna, fără prea mari eforturi, pe echipa zisă ”fanion” a fotbalului românesc și, prin ea, au început uriașul carusel al ”impresariatului” și al jocurilor ”strategice”. Orice jucător cât de cât talentat, cu voia sau fără de voia lui, cum necum, ajunge, pe sume de cele mai mult ori neștiute, la Steaua. De aici, dacă chiar este unul valoros, se poate trage un ”tun” de milioane de euro pe piața fotbalului adevărat.

          Gigi contabilizaza pentru 2014 un venit de 40 mil. Euro         

 Clanul amintit e bine consolidat și organizat, prea adânc înfipt în sistem își are împărații, regii, baronii și conții săi. De sus și până jos, pe toate ramificațiile  acestei structuri, „jurămintele de credință” și „închinările” sunt respectate cu „onorabilitate” pentru că ele asigură un circuit unanim acceptat și fără sincope al resurselor financiare. Mai pe șleau, toate milioanele ajung la Steaua, adică la patronul ei și de aici știe jupânul cum să le dijmuiască!

   Băieți deștepți, ”machedonii” au atras și ceva ziariști în siajul lor și astfel au asigurat și compartimentul propagandistic care merge, în comunicare, pe un singur vector: Steaua e cea mai bună, la Steaua sunt cei mai buni fotbaliști! (oare?)

    Cei care s-au opus, chiar și fără de voie, sistemului ”și-au luat-o în barbă”. Vă mai aduceți aminte de cazul Unirea Urziceni? O echipă frumoasă aflată într-un antagonism perfect cu Steaua care, după ce i-a suflat titlul arogantei  pretendente, a fost desființată iar jucătorii, pe o pretinsă datorie între patroni, au ajuns la... Steaua. Dar de Craiova Maxima și de soarta fraților Costea? Unde e CFR-ul și ce i se pregătește Vasluiului?

    În acest peisaj am apărut noi Lupii! O mână de orășeni pur sânge care, romantici incurabili, atunci când nimeni nu mai credea, ne-am răzvrătit și ne-am readus clubul de suflet la viață. Petrolul a fost pe punctul de a fi desființat, nu cred că a uitat cineva scandalul cu fuziunea din Cartierul 9 mai, iar dacă a uitat să-și aducă aminte de duminicile din liga a II-a. Numai iubirea noastră i-a făcut pe ”baronii imobiliarelor” să dea înapoi, iar pe administratorii orașului să ne dea un nou stadion și de aici, cu o și mai mare iubire pentru Petrolul, echipa a fost împinsă tot mai sus.

         Victoria cu Swansea, victoria unei atitudini excepționale!      

    Am câștigat meciuri, am făcut egal ”cu snopul” și am și luat-o pe coajă zdravăn, dar de fiecare dată onorabil, într-o ecuație a sportivității și a neprevăzutului dată de balonul rotund. Cel mai mult iubesc la Petrolul spiritul său, jocul cinstit, fotbalul de dragul fotbalului, al respectului față de suporteri și de adversari. Nu sunt vorbe goale, amintiți-vă de jocul cu Swansea de la Ploiești, eram victime sigure și totuși, cu acest spirit de învingători, am spălat rușinea din tur, am jucat fotbal ca marii fotbaliști și am pecetluit o victorie nesperată, dar meritată și unanim apreciată!

    Ce s-a întâmplat în ultima etapă în fața Viitorului lui Gică Hagi, „regele”, este însă diametral opus acestui nobil spirit. E o murdărie la care s-au pretat ambele părți ce și-au arătat astfel, nonșalant și rușinos, goliciunea și, totodată, urâțenia fotbalului autohton. Un non combat care salvează investiția „regelui” dar care dezonorează întregul staff petrolist. Chiar dacă se disculpă, Răzvan și compania au mers la Chiajna (unde joacă Viitorul) să reînnoiască jurământul de vasalitate în fața „Clanului” și, mai mult decât atât, să-i pregătească un joc fără probleme, în etapa viitoare, „echipei fanion”.

            Între vasalitate și suveranitate există libertate ?                 

 Poate sunt mânios, poate sunt superficial, dar cum să-mi explic că în mijlocul unui reviriment, după cinci victorii succesive, toate la scor, în fața unor echipe mult mai bine plasate ca Viitorul, Tu Petrolul, faci figurație și ți-o iei cu 2 la 0 (putea fi și mai mult), dacă nu prin non combat?!

  Mai sunt două etape, vom rămâne pe trei, iar în meciul cu Steaua, poate doar de dragul suporterilor să se înregistreze o remiză (măcar ca faptele să mă contrazică!) Un sezon bun ar zice unii, dacă nu am știi cât de sus puteam să fim!

   Dar asta ne e sorta, jucăm în „ligalumitică”, nu în „barclays” unde Liverpool pierde titlul la mustață după un joc în care a condus cu 3 la 0 „palatul de cristal”, echipă de jumătatea clasamentului, pentru ca apoi, în ultimele 10 minute de joc, să fie egalată. Nu jucăm nici în BBVA unde „galacticii” au lăsat locul „colcinero”-șilor să lupte cu titlul pe masă, în ultima etapă, în fața „barsei”.

       Da, puteam fi sus, dar ierarhiile trebuiesc respectate și jurămintele de vasalitate onorate! Altfel...

CRONICA UNEI ETAPE PASCALE

    Probabil din prea mare milostivire creștinească, etapa asta,  confrații din presă  au stat cu ochii mai mult pe ouăle roșii decât pe balonul cu hexagoane pictate în alb și negru. Chiar și microbiștii au preferat sfârâitul grătarelor și sticla de bere savurată la colțul ierbii din poiană în locul ”floricelelor” ronțăite nervos în tribuna arenei de fotbal. Așa se face că, în fața unor tribune de-a dreptul goale, nici fotbaliștii nu s-au dat prea tare peste cap, majoritatea jucând la viteza ”lent” sau ”foarte lent”.  A ieșit, din punct de vedere al spectacolului sportiv, o etapă anostă în care rezultatele indică mai degrabă cantitatea de colesterol căzut greu la ficatul fotbalistului sau a litrajului de vin depus cu damigeana, pe ”NV”, la portbagajul arbitrului...

   Cum să explici altfel cei 8 ”știuleți” înfipți pe post de stafide în cozonacul celor de la Coroana Brașov,  de fotbaliștii lui Porumboiu care, chipurile,  sunt ”în grevă”?  Sau cum să înțelegi victoria ”câinilor” din Ștefan cel Mare împotriva astralilor ce tocmai s-au calificat în finala cupei?

              Poartă pe tricou nr 80, dar e nr 1 la Ploiești          

   Doar lupii parcă au ieșit din această ecuație de minivacanță, dar nu m-aș grăbi să laud jocul ofensiv al găzarilor chiar dacă evoluția scorului și numărul de goluri m-ar îndreptăți. 

 În minutul 2,  când petroliștii se uitau încă primăvăratic și pascal după păpădie și iepurași pe gazon, fotbaliștii din Năvodari, știind de năravul lupilor de a intra greu în meci, n-au avut nici o problemă să săgeteze poarta lui Pecanha și să preia conducerea.

    Bomba sub transversală a lui Deletic a trezit însă orgoliul petrolist, călcat zdravăn în picioare miercuri în semifinala de la Giurgiu și imediat, în min 6,  omul devenit deja nr. 1 la ploieșteni, Teixeira, dansează o samba printre aiuriții fundași dobrogeni, iar apoi trage spre poartă, mingea deviază norocos lăsându-l fără gest pe Leonidas și astfel egalitatea este restabilită la unu.

         Lupul uruguaian se dovedește un goleador iscusit    

  Nu pentru mult timp, în min 17, același Texieira inventează o pasă lobată în fața porții adverse, pe poziția viitoare a lui Albin, care nu lipsește de la întâlnire și reia lejer, fără marcaj, lobat, în poarta singuraticului portar al Năvodarului. Mica galerie a lupilor, formată din cei mai fideli suporteri, țopăie de bucurie într-o tribună dealtfel... goală. Jos, la bănci și Răzvan e fericit.

   Jocul însă are încă surprize. În min 25 apărarea petrolistă e prinsă iar la siestă și este taxată de Chițu care reia în poarta goală, din apropiere, o respingere fâsâită a lui Pecanha. Replica vine, doar două minute mai târziu,  de la Priso care, în careul advers, își driblează ușor adversarul apoi șutează în colțul lung readucând avantajul de partea Petrolului. Și cam gata, ăsta a fost meciul... au urmat 60 de minute ”lejere” cu mici răbufniri în care însă nimic nu a mai fost schimbat.

     Răzvan e fericit, Republica Ploiești vrea performanță!     

  Un meci lent în care ambele apărări au jucat slab, unul în care lupii au înscris prin cei trei mijlocași ofensivi readucând permanent în discuție lipsa atacantului autentic. Un meci care trebuia câștigat obligatoriu în contextul în care FC Vaslui și Dinamo se străduiesc prin toate mijloacele să prindă podiumul. Un meci în care la unii jucători petroliști s-a văzut deja atitudinea de vacanță, un meci în care am avut și noroc, un meci pe care, slavă Domnului, l-am câștigat. O prea palidă consolare venită după dureroasa eliminare din Cupă, fapt greu de uitat...

   Dacă vrem să urcăm mai sus pe podium, în fața celor ce ne-au dezonorat, mai avem de lucru, trebuie să creștem în joc, așa ca pe vremea lui Mulțescu când ne tremurau nădragii că picăm din ligă și când s-a construit o echipă și un joc pa cât de eficient pe atât de spectaculos. 

   Dacă vrem în cupele europene trebuie să construim, să ținem de jucătorii buni, iar la vară să nu repetăm o catastrofală politică de transferuri. Nepriceperea și diletantismul nu sunt admise ca scuze în Republica Ploiești și, că veni vorba, ce înseamnă o declarație de tipul: ”îmi asum răspunderea”, fără a fi urmată și de fapte?

   Dacă tot am trecut printr-o ”etapă pascală” fariseii ar cam trebui să ia aminte...

CRONICA UNEI VICTORII ANUNȚATE

   Chiar și pesimistul din mine a prezis, după meciul de la Cluj, o victorie în confruntarea cu ”teutonii” din Mediaș. Toți confrații din presa scrisă, începând cu Dragoș Trestioreanu și încheind cu Adrian Făgărășanu m-au bătut încurajator pe umăr și, chiar dojenitor către mine, au dat ca certă victoria petroliștilor. Nu mai zic de Răzvan Lucescu care, sigur pe el,  de pe sticla ecranelor TV, transmitea același mesaj: în meciul cu Gazul, victoria!

   Dar parcă poți fi sigur de ceva în fotbalul de azi! Cu o zi în urmă, Steaua se lăuda ca dă 20 (!) de goluri lui Vaslui și, când colo, a luat-o cu 1 la zero. Exemplele vin și din sfere mai înalte, la Madrid, ”plăpumarii”, în pofida pronosticurilor,  au scos galactica Barcelona din cursa pentru euro cupa campioanelor.

   Și uite așa, a trebuit să vin la meciul lupilor cu două ”dive” mai puțin dorite, incertitudinea și neîncrederea, care s-au cuibărit frumușel, ca la Toma Necredinciosul, în sufletul meu pătimaș de iubitor pe viață a lui Petrolul Ploiești.

  Aghiuță a stat și el pe-aproape și, preț de vreo 30 de minute din primul mitan, a tot servit cu faze contradictorii cele două sentimente pesimiste avute de subsemnatul la purtător. 

   Petrolul a avut același început de meci, stereotip, cu pase în lateral sau înapoi, ezitant când a venit vorba de lansarea vârfului Camara. E drept că oaspeții au stat în apărare precum teutonii în cetatea întărită a Mediașului, ba mai mult, de prin min 20 au început să șarjeze vârtos spre poarta lui Pecanha dând senzația că vor să repete istoria din tur când, fără merit, ne caftiseră. Apărarea lupilor, cea mai bună din actualul campionat, și-a apărat renumele, Hoban și Manasse dejucând toate planurile ofensive ale medieșenilor.

                     Noii oameni de gol ai Petrolului                     

   Încet, încet, tripleta mijlocașilor ofensivi de la Petrolul începe însă să-și facă simțită prezența, Teixeira, Albin și Walter preiau inițiativa și, cu driblinguri în viteză purtate spre poarta lui Pleșca, își proclamă superioritatea tehnică în fața medieșenilor. Mai mult, în ciuda unor opinii ”răsuflate” venite la adresa jocului defensiv a lui Răzvan Lucescu, din apărare, Hoban și Guilherme participă viguros la efortul ofensiv al Petrolului.

  E minutul 25, tribunele freamătă și peluza galeriei cântă din toți rărunchii, lupii sunt asmuțiți!

 Albin trimite la rădăcina barei și înscrie al 6-a gol stagionar  

 Depășiți, jucătorii Gazul încep să ”ciupească” pe la glezne în stilul lor caracteristic cu intenția clară de a fragmenta, de a rupe jocul din ce în ce mai bun al ”republicanilor”. În min 35 fază fixă în laterala stângă a careului de 16 al medieșenilor. Execută magistral Teixeira, la semiînălțime, Albin plonjează la întâlnirea cu mingea, aproape de firul ierbii și reia imparabil la colțul lung: GOOOOOOOL Petrolul!

  Răsuflu pe jumătate ușurat și până la pauză nu mai am nici o conversație cu însoțitoarele mele nedorite,  incertitudinea și neîncrederea.

   De la cabine lupii vin cu aceeași poftă de joc, își domină adversarul care însă e departe de a renunța. În min 58 fază de mare spectacol cu tripleta mijlocașilor ploieșteni în prim plan a căror combinație se încheie cu centrarea lui Teixeira, la bara a 2 – a, Walter face stop pe piept și șutează din voleu dar Pleșca respinge în corner. Același Walter execută scurt până la Teixeira, din nou centrare impecabilă a acestuia și, din mijlocul careului, căpitanul Sony Mustivar se înalță și reia în plasă: 2 - 0!

           Nedreptățit de arbitru, Sony pentru noi e cool           

Aghiuță nu doarme, își bagă imediat coada în mâna arbitrului care excesiv de ”corect”  îi arată al doilea galben lui Mustivar. Eliminare la Petrolul. Motivul? Sony s-a bucurat prea mult și, în euforia golului, și-a pus tricoul în cap. Bag seama ca Drogba ar trebui eliminat tot la două jocuri...

  Asta e, parcă nu e joc fără eliminare și dacă nu e eliminare, e autogol... De data asta totul s-a terminat cu bine, victoria mult așteptată a venit la finalul celor 90 de minute, chiar dacă medieșenii, în superioritate, au mai răbufnit de câteva ori. Și încă o constatare, Camara nu a confirmat... și, când nu ai atacanți (de ce oare?), dai goluri cu mijlocașii, lucru pe care lupii l-au reușit.

   Petrolul și-a luat revanșa, victoria anunțată s-a adeverit. (Ce le mai știu unii pe toate!)

 Concluzia de final? Petrolul a arătat poftă de joc, a arătat superioritate tehnică, a arătat viziune tactică, a arătat moral și atitudine pozitivă și a arătat, până la urmă, un joc bun. Toate astea mă fac încrezător pentru returul din Cupă cu Astra.

  Hai Petrolul, încă odată Cupa la Ploiești!

DORUL DE VICTORIE

         Teixeira a avut o seara bună la Cluj, a alergat, a pasat excelent, a driblat eficient, s-a infiltrat abil și, cel mai important, a marcat. Golul a picat în min. 61, într-un moment dificil pentru lupi. În min 53, la zero – zero, Alves primește încă un galben, acordat ca și primul cu mare ușurință și este scos de pe teren, iar Petrolul rămâne în 10 oameni. Dar haita a avut caracter, și-a strâns rândurile, a plecat la atac , a combinat frumos și, bang!, după o suită de pase inteligente, Sony o pune pe tavă și, cum zic, Teixeira a băgat-o în ațe. Petrolul conduce pe Gruia, are 1 la zero!

       Aud că prin studiouri TV, mari specialiști și-au dat cu părerea că la Mustivar ar fi fost ofsaid, Să fim serioși! Spălați-vă pe ochi nene, puneți-vă ochelari și, dacă se poate, faceți comentariile cu ce vedeți pe viu la stadion, nu lăfăiți pe fotoliile studiourilor TV!       

           Teixeira, cel mai bun jucător de pe teren             

    Filmul meciului până în min 53 a fost o telenovelă ușoară, o operetă în care , în prima repriză Petrolul a arătat la fel ca în tot acest retur. Adică a intrat greu în joc și i-a lăsat pe ceferiști să-și facă jocul. Abia în min 35 Albin bate spectaculos o lovitură liberă pentru ca, în min 40, Hoban să rateze un șut ușor după o super centrare venită din lovitură de colț. Zero la zero la pauză și o primă repriză în care Zicu, deși titular, a lipsit practic din joc.

       După pauză clujenii încep tare și, chiar în min 46, ratează deschiderea scorului. Apoi vine min 53 și partitura se schimbă, de la piano pianisimo se trece la allegro și,  lucru îmbucurător, la cârma jocului sunt petroliștii chiar dacă sunt doar în 9 oameni pe câmp. Teixeira a punctat  și au mai fost câteva situații bune pentru petrolul dar lupii le-au irosit. Chiar dacă Hoban a scos un gol ca și făcut de pe linia porții,  pe final, lupii au fost egalați de o echipă care avea la acel moment, min 83, patru(!) atacanți veritabili în joc și venea peste Petrolul cu o așezare 3-2-1-4.

            Sony, omul cu pasa decisivă               

       N-a fost să fie victorie și Petrolul mai bifează, cu Răzvan Lucescu pe bancă, încă un X, al 5-lea. Dar trebuie să remarc, de această dată, jocul de excepție și rezistența fizică a lui Teixeira, revenirea cu joc foarte bun a lui Sony Mustivar, în primul 11, cu atributul de pasator decisiv , precum și jocul constant, din ce în ce mai bun, al lui Hoban. Nu trecem cu vederea nici evoluția lui Geraldo, în apărate, și a lui Albin în atac. Rămân ca neconcludente evoluțiile lui Zicu, Tamuz și Walter. Asta e, nu toate muștele fac miere...

     

    Nota 4 cu huo(!) de rigoare pentru arbitrajul lui Kovacs respectiv pentru cele două cartonașe galbene arătate gratuit  lui Alves. La ambele faze a fost fault în atac! Rușine domn’ arbitru!

    Să reținem și asistența subțire a meciului, 3 mii de spectatori și o galerie clujeamă de 100 de băietani ”fioroși” ...

    Etapa viitoare avem mica noastră ”răfuială” cu Mediașul.

    Vom avea parte, oare, de victorie? 15.000 de suflete vor fi în tribune și o vor aștepta. Ne e tare dor de ea!

CALIFICAREA VA FI LA GIURGIU

    

      Ce am văzut aseară pe Ilie Oană m-a convins că Petrolul nu va ieși curând din conul de umbră în care a fost afundat. N-am să reiau argumentația cu privire la această stare de fapt, ea este deja prezentată în postările anterioare, dar am să spun ce am văzut în primul meci al semifinalei Cupei României.

      În primul rând am văzut 14 mii de oameni, care și-au unit vocile, inimile și pasiunea cu un singur scop, acela de a-și conduce echipa spre victorie. Din primul până-n ultimul minut, din tribuna a 2-a, am  strigat, am cântat și am sperat alături de ei în victorie. O victorie care însă nu a venit...

     Nu am marcat și nici nu am primit gol și asta pentru că meciul a fost închis, cu puține ocazii de poartă.

      Un cuplu de la care încă se așteaptă... victotrii    

     Petroliștii s-au așezat în obișnuitul, de acum, 4-2-3-1 dar au intrat greu în meci, iar cei de La Astra, cu un 4-1-4-1, s-au închis foarte bine. Ocazii serioase de poartă nu au fost.

     Teixeira, cel de la care se așteaptă mult la construcție și la pasa finală, este încă departe de zilele lui bune. Aseară, aproape toată repriza întâi a fost ca și inexistent pe teren, iar când s-a întâlnit cu obiectul jocului a pasat sau a centrat prost, s-a complicat în driblinguri inutile și nu a avut energia necesară să se desprindă în viteză de marcajul foarte strâns de care ”s-a bucurat”.  La urma urmei are 33 de ani...

     Tot în față, Albin, care altă dată ne scotea cu gol din seceta de victorii, acum a avut o singură apariție în 16-le advers dar, a tras cu sete... într-o brazdă de pământ, apoi s-a pierdut și el în marcajul celor de la Astra.

      Tamuz, ca un dulăpior scăpat de-a dura pe trepte, s-a rostogolit printre apărătorii oaspeți într-o încercare, doar de el înțeleasă, de a se demarca. În primele 45 de minute o singură pasă l-a găsit, e drept, atunci, în min 23, a șutat din marginea careului mare, dar... peste.

      În banda dreaptă, Priso, fără viteză și fără dribling la purtător, s-a agitat inutil și, de fiecare dată, a fost deposedat cu ușurință...

     Pe acest fundal Astra n-a stat pe gânduri și după 15 minuta a început să șarjeze spre poarta noastră, Yoda şi De Amorim au penetrat, de câteva ori, în viteză și cu dribling dincolo de jumătatea terenului și, cu pase inteligente, au încercat să-l pună în poziție de finalizare pe vârful lor, Yazalde.

     Geraldo nu a lăsat nimic să treacă, a oprit tot.      

     Nu au avut sorți de izbândă pentru că, la capitolul apărare, am stat bine. Cu Hoban și De Lucas închizători în fața lui Geraldo și Guilherme care s-au apărat și ei foarte bine, toate atacurile Astrei, unele pornite extrem de periculos, au fost dejucate și destrămate de zidul defensiv petrolist .

      Zero la zero la pauză, a cincea primă repriză, consecutivă, fără gol marcat de Lupi. Exasperant?!

      În primele 15 minute din a 2-a repriza ”se cântă” aceeași partitură. Răzvan înțelege că trebuie să mute ofensiv și în ultima jumătate de oră, Camara (în locul lui Tamuz), Walter (în locul lu De Lucas) și Zicu (în locul lui Priso) vor aduce ceva mai multă vigoare în atacul Lupilor.

      Camara este cel care ratează cea mai mare ocazie a meciului atunci când, în min. 67, la o bâlbâială în careu, de la 8 metri, cantral, șutează spre poartă, însă slab și Lung Jr apără.

       Meciul se terminat fără gol.  Încă un egal...

       Și totuși, atitudinea pozitivă a petroliștilor de la finalul meciului, dorința lor de a-și apropia victoria, îmi dă speranță pentru returul de la Giurgiu. De ce să-mi agăț speranțele dacă nu de eterna vorbă cum că... ”mingea e rotundă”  ?

       Fug la tribuna unu spre conferința de presă, proastă alegere. Băieții de la București, colegii din presă, mă privesc cu o superioritate te tipul ”bă, n-aveți valoare”...  și știu că se pregătesc să aducă, pe toate canalele posibile, noi osanale prea iubitei echipe a latifundiarului. Fac stânga-mprejur și înjur în gând, la rând, echipe menajate, patroni și decizii tâmpite, bașca toți banii murdari din lume.

       Ce bine ne-ar fi prins Younes...     

MI-E FRICĂ DE CALIGULA

   

     Speranța moare ultima, spune o vorba din popor care se potrivește și în cazul nostru de lupi bătrâni, care cunoaștem Petrolul de când eram cățelandri și intram doi pe-un bilet să vedem cum i-o dă printre picioare nea Dridea lui Voinescu.

     Dar ce se întâmplă la echipa lupilor în ultima vreme vine să ne strecoare furnicături reci de teamă pe șira spinării, de la ceafa zbârlită și până-n vârful cozii făcute măciucă.

     Deciziile catastrofale luate în iarnă au hrănit cele mai negre previziuni care, din păcate, acum se vede că se adeveresc.  Prin plecarea lui Contra, ieșirea din lot a lui Mutu, penibilele prestații ale lui Teixeira, Zicu sau a altor fotbaliști te fac să crezi că Petrolul este o echipă de duzină. Și, cu mare tristețe o spun, chiar a devenit, nu trebuie să-și înfoaie penele de ”savant” Don Mitică Dragomir că le știe el pe toate!

      În plus lotul pare total dezorientat și cu un moral din ce în ce mai prost, pe fondul unor declarații făcute foarte de timpuriu de antrenori, atât Contra cât și Răzvan, cum că șanse la titlu ar fi: zero.

      Mai mult, nici viitorul nu arată optimist. Acum da, e clar, adio luptă la campionat. Am și mari temeri în ceea ce înseamnă Cupa  începând de la dubla cu Astra ce-și are primul meci în această seară și am temeri și pentru păstrarea locului fruntaș în clasament. Pandurii, Vasluiul și Dinamo par dezmorțite, aleargă din ce în ce mai bine pe teren, ajung ușor la buturile adverse și, ceea ce e foarte important, o bagă des în ațe. Petrolul în ultimele 4 etape a dat doar 3 goluri și alea chinuite!

     Dar ce e cel mai grav e că nu cred nici în prestația de la anul. Sunt pre mulți jucători bătrâni, iată: Mutu are 35 de ani, Alves are 34 și Teixeira la fel, oare nu vor pune ei în sezonul viitor ghetele în cui? Foarte posibil. Apoi Walter, de Lucas, plus Albin,  nu vor pleca înapoi în Primera Division? Și asta pare probabil, mai ales că domnul Contra este deja acolo.
   

Steaua, pentru care e clar, s-au făcut jocurile, vinde și ea, dar pe bani buni și va cumpăra ieftin, din țară. Campania "Free Gigi” a atins în ultima vreme paroxismul, domnul Mitică o dă ca sigură, latifundiarul va ieși curând și va prelua afacerile clanului aflat în spatele gratiilor. Guilherme e încă în cărțile celor din Ghencea...

    Caligula a moștenit de la înaintașii săi un imperiu Roman bogat și prosper, dar prin risipă și lăcomie în foarte scurt timp era să-l ducă la pieire. La fel și domul Capră, a preluat, mai pe nimica, o echipă frumoasă care era gata să facă, pentru prima oară în istoria ei, eventul. Dar din lăcomie, în cârdășie cu alți băieți deștepți, și-a bătut joc de ea...

      Din păcate am mai văzut filmul ăsta, chiar aici la Ploiești și de aceea mi-e frică de Caligula...

CAMPIONATUL? SĂ I-O SPUNEȚI LUI MUTU!

  
    Haita lupilor a adulmecat starea nefericită și momentul de cumpănă a prea iubitei lor echipe și, ca la un semnal, s-au adunat cu miile duminică seara pe Ilie Oană. Meciul cu Astra (fostă Ploiești) s-a jucat cu casa închisă, peste 16 mii de suporteri au venit să împingă Petrolul spre victorie, dar nu a fost să fie...

     Meciul nu a început rău deși, noul antrenor al petroliștilor, Răzvan Lucescu, nu a avut cel mai bun unsprezece la dispoziție, i-au lipsit Albin (4 goluri în acest sezon) și Lucas, ambii suspendați, dar i-a avut titulari pe Mutu, Zicu și Teixeira (și el cu 4 goluri). La primul său meci pe banca găzarilor Răzvan și-a așezat jucătorii într-un 4-2-3-1, cu Toto Tamuz atacant împins, jucător ce urma să fie deservit cu mingii de deja menționata tripletă de mijlocași, poziționată în spatele său. La închidere au fost folosiți Hoban și Pires, iar linia de apărători a fost alcătuită din fundașii Alcenat, Gerson, Alves și Guilherme,  cu Pecanha - portar.

                     Mutu, cel mai bun de pe teren                       

     Cum zic, chiar în min. 2 mingea trece pe rând pe la cei trei mijlocași ofensivi deja numiți mai sus, iar Mutu o lovește ultimul cu capul și o trimite cu boltă spre poarta lui Astra unde însă Coman o reține, chiar de pe transversală. De aici însă lucrurile încep să ”scârțâie”. Geaba Mutu se zbate ca un leu în cușcă, Zicu începe să iasă din joc, greșește multe servicii, iar Teixeira pare prea îndrăgostit de minge, driblează excesiv și întârzie adesea pasa decisivă. Abia în min. 29, pe laterala de 16, pasa vine în careu la Toto dar, acest palid înlocuitor al lui Hamza, trage de la 9 m în fundașul din fața sa și nu iese decât un corner.

    Teixeria continuă să rateze centrările așa că toate fazele fixe sunt, pentru Petrolul, inutile. Nu și pentru Astra care, în min 42, din laterala careului mare trimite o centrare în gura porții lui Pecanha de unde prea agitatul Alcenat își bagă autogol! Se mai întâmplă...

    De la reluarea campionatului este a patra repriză întâi pe care petroliștii o fac ”varză”. E drept, nici echipa nu mai e ce-a fost în tur... Lipsa lui Boudjemaa și a lui Hamza e pe deplin resimțită.

    Cu toate acestea tribuna nu trădează. Cântecele sunt mai aprinse, iar mesajele scrise cu litere de-o șchiopă pe bannere sunt tot mai încurajatoare. Unul, foarte ironic, trimitea amatorii de sex oral la un anumit număr de telefon și la o anumită doamnă Prodan... ”Sanchi”, nici n-am auzit de ea!
   

             Faceți loc. Briliantul e șef în haita lupilor            

După pauză lupii par mai flămânzi și chiar dacă Răzvan face mutări tactice,  jocul rămâne tern și fragmentat. Pe de-o parte Petrolul își arată vârsta înaintată, jucătorii nu aleargă, nu desfac rapid jocul, sunt prea lenți dacă nu de-a dreptul statici, iar  de cealaltă parte, Astra se închide bine lucrând binișor și la glezne. Mai mult, toate fazele fixe de care beneficiază găzarii sunt irosite rând pe rând prin centrări trimise aiurea. Dar ulciorul cu faulturi tactice nu merge de multe ori la apa și, în min 72, un dribling cu preluare a lui Mutu este oprit prea dur de Laban care primește al doilea galben.

    Petrolul are acum om în plus pe teren, dar abia în min. 85 o pasă genială a lui Mutu îl lasă pe Priso (din min. 70 în locul lui Zicu) singur cu poarta goală! Execuția este însă eșuată lamentabil,  o ratare monumentală care aduce aminte de scărița de la penaltiul din sezonul trecut a lui Gicu Grozav...   Și pentru că veni vorba, atât Gicu cât și Bokila au fost în tribuna oficială la acest derbi. Aviz amatorilor de speculații la bursa repatrierilor...

   În min. 88 arbitrul Hațegan iese și el la Rampă, după mai multe decizii ambigue, refuză găzarilor un 11m clar la hențul din careu a lui Papp.

                   Încă un gol salvator marca Hoban !                 

   Mirosul de sânge agită tribunele care pe final au devenit frenetice. Împinși de suporteri, ăn al doisprezecelea ceas lupii cresc viteza jocului și, în prelungiri, ce nu a ieșit un meci întreg, reușește în min. 92: la fază fixă, Walter (de la pauză în locul lui Gerson) centrează în gura porții, apărarea Astrei se bâlbâie, iar Hoban, venit la linia porții, o bagă-n ațe. 1 la 1!

   Încă un egal pentru Petrolul și titlul pare a fi din ce în ce mai departe.

   Suntem cu toții parcă prinși într-un scenariu în care, deși ”parcați la brutărie”, nea Gigi și cu don MM sunt lăsați angelic și compensatoriu să mai ciupească, din trezoreria UEFA vreo 8 milioane de ”euroi”...

   Cei trei lupi fantastici ai meciului de duminică seara au fost Pecancha care a scos două șuturi grele, Hoban care a închis bine în zona defensivă și care a salvat echipa de la o ridicolă înfrângere și Mutu care a alergat, a pasat foarte bine, a șutat periculos și a venit cu folos și-n apărare. Mutu crește, Mutu are atitudine pozitivă, Mutu ne onorează!

     Corijenții au fost Zicu, absent în multe momente ale jocului și care s-a umplut de ridicol la execuția unei lovituri libere în prima repriză; Teixeira care a driblat inutil, a ținut mingea prea mult și a ratat toate centrările posibile și, cu voia haitei, Priso care a ratat nepermis cea mai clară ocazie de gol a campionatului!
   
   Meciul n-a fost unul ușor. Evenimentele care l-au precedat, de la plecarea pe nepusă masa a lui Contra și până la litigiul generat de impresari pe marginea transferului lui Hamza au avut darul să șubrezească moralul echipei, încrederea lor în conducerea clubului.
   Rezultatul nu ne lasă să apreciem în vreun fel acțiunile de antrenor ale lui Răzvan, dar ne lasă speranța că Petrolul nu va fi lăsat să se scufunde și că putem visa măcar la o nouă cupă! 

   Ale Petrolu, ale!  

CONTRA PETROLULUI

       

                  Sub Pietricica am tremurat degeaba. 

        De fapt de la reluarea campionatului am tot tremurat degeaba. Am trăit cu speranţa că în contextul împiedicării celor de la Astra şi a pierderii de viteză a celor din Ghencea, găzarii mei o să-i caftească pe nemţeni şi-o să salte pe locul doi, la 5 puncte de infatuatul lider stelist. Am nutrit degeaba, zeul fotbalului s-a pus contra.

       Ambiţiosul antrenor a avut cu totul alte planuri, şi-a aranjat muteşte şi bine merci plecarea la Getafe, unde  vezi doamne provocarea este mai mare... Să-mi fie cu iertare dar, care o fi scara mărimilor în ceea ce priveşte noţiunea de provocare, să câştigi un titlu în România în dauna Stelei şi a unui întreg sistem potrivnic performanţelor oneste sau să salvezi de la retrogradare  o echipă spaniolă de mâna a treia? Eu zic că atunci când e vorba de performanţă salvarea de la retrogradare e un fleac! Să fie clar, în sport, mai ales în fotbal, verbul "a salva" se conjugă la o distanţă de 15 locuri faţă de verbul "a câştiga"!

      Reţin cu întârziere, mea culpa, declaraţia  temperamentalului antrenor făcută în prima etapă după meciul de la Braşov, cum că Petrolul nu are nici o şansă la titlu şi că, nota bene, în România nu are rost să construieşti performanţe...
        În fapt ce se întâmplă la Petrolul frizează elementele diletantismului  şi ale hoţiei.

      În plin sezon, Petrolul, o echipă închegată şi cu un joc bun, arăta şanse reale să răstoarne ierarhiile, ba chiar să realizeze o performanţă unică în istoria clubului atât de iubit, anume eventul, cupa şi campionatul.

                      Cine va antrena Briliantul ?                    

        În atare situaţie şi un proprietar de tarabă din obor ştie că trebuie să-şi întărească echipa în locurile vulnerabile. Şi aşa şi părea să fie, aducerea lui Mutu venea să confere echipei experienţa, dorinţa de performanţă înaltă şi notorietatea de care aveam nevoie. Dar ce face onor conducerea, recte dumnealui domn' Capră?! Se ştie, îi vinde pe Boudjemaa, cel mai bun pasator din lot, mijlocaşul de construcţie care servea atacul cu mingii sclipitoare transformate în goluri şi pe Younes atacantul golgeter, preferatul tribunei, principalul marcator al echipei. Mutări catastrofale la care Contra nu numai că nu s-a opus dar a mai şi zis că are un lot valoros, că nimeni nu e de neînlocuit, bla-bla, bla-bla...

        Am văzut trei etape la rând câtă "dreptate" a avut... Echipa ciuntită şi îmbătrânită, fără mijlocaş la construcţie şi fără atacant veritabil, înoată pe teren, cară mingii de-a latul şi pasează exasperant înapoi, faultează prosteşte, joacă individualist şi fără orizont. Mutu pus atacant vine la jumate să-şi ia mingii, Teixeira o ameţeşte de unul singur, Sony face incursiuni finalizate cu centrări eşuate, iar Zicu completează un tablou decupat parcă din filmele cu... neputincioşi.

         Contemplând gafa managerială Contra îşi ia tălpăşiţa mişeleşte chiar înaintea importantei confruntări cu ASTRA şi tare mă tem că la vară, în cârdăşie cu Capră, va mai văduvi echipa de jucători valoroşi (Albin?)

      Aş mai reţine  în inventarul dezamăgirilor provocate de Cosmin Contra, două vinovate apropieri. Una faţă de naşu' Reghe şi d-na Prodan junior, un cuplu care se grăbeşte să pună labele pe locul lăsat liber de puşcăriaşii fotbalului şi una faţă de clanul infractorilor Becali ale căror poale le-a pupat îndelung în dauna Petrolului...

 Haita galben-albastră nu tace, nu uită şi nu se predă     

    Istoria clubului va reţine despre Contra că a adus o Cupă la Ploieşti pe schema unei echipe construite de Mulţescu şi Rednic, că a asistat la finală din tribune şi că mai apoi s-a dispensat cu incredibilă uşurinţă de jucătorii emblematici ai echipei...  În rest, tot răul să fie spre bine!
       Adio domnule Contra!

   Pentru mine Petrolul este drog, ca să parafrazez minunatul cântec al tribunelor şi, chiar dacă acum, înaintea meciului cu Astra, perspectiva e maro, eu voi veni duminică la meci cu o imensă iubire galben-albastră şi cu nesfârşita speranţă că, în al doisprezecelea ceas, în mintea de manager a domnului Capră va exista o decizie strălucită în numirea unui  antrenor meritoriu şi în favoarea spiritului petrolist.

        HAI PETROLUL!