marți, 22 aprilie 2014

CRONICA UNEI ETAPE PASCALE


    Probabil din prea mare milostivire creștinească, etapa asta,  confrații din presă  au stat cu ochii mai mult pe ouăle roșii decât pe balonul cu hexagoane pictate în alb și negru. Chiar și microbiștii au preferat sfârâitul grătarelor și sticla de bere savurată la colțul ierbii din poiană în locul ”floricelelor” ronțăite nervos în tribuna arenei de fotbal. Așa se face că, în fața unor tribune de-a dreptul goale, nici fotbaliștii nu s-au dat prea tare peste cap, majoritatea jucând la viteza ”lent” sau ”foarte lent”.  A ieșit, din punct de vedere al spectacolului sportiv, o etapă anostă în care rezultatele indică mai degrabă cantitatea de colesterol căzut greu la ficatul fotbalistului sau a litrajului de vin depus cu damigeana, pe ”NV”, la portbagajul arbitrului...
   Cum să explici altfel cei 8 ”știuleți” înfipți pe post de stafide în cozonacul celor de la Coroana Brașov,  de fotbaliștii lui Porumboiu care, chipurile,  sunt ”în grevă”?  Sau cum să înțelegi victoria ”câinilor” din Ștefan cel Mare împotriva astralilor ce tocmai s-au calificat în finala cupei?
              Poartă pe tricou nr 80, dar e nr 1 la Ploiești          
   Doar lupii parcă au ieșit din această ecuație de minivacanță, dar nu m-aș grăbi să laud jocul ofensiv al găzarilor chiar dacă evoluția scorului și numărul de goluri m-ar îndreptăți. 
 În minutul 2,  când petroliștii se uitau încă primăvăratic și pascal după păpădie și iepurași pe gazon, fotbaliștii din Năvodari, știind de năravul lupilor de a intra greu în meci, n-au avut nici o problemă să săgeteze poarta lui Pecanha și să preia conducerea.
    Bomba sub transversală a lui Deletic a trezit însă orgoliul petrolist, călcat zdravăn în picioare miercuri în semifinala de la Giurgiu și imediat, în min 6,  omul devenit deja nr. 1 la ploieșteni, Teixeira, dansează o samba printre aiuriții fundași dobrogeni, iar apoi trage spre poartă, mingea deviază norocos lăsându-l fără gest pe Leonidas și astfel egalitatea este restabilită la unu.
         Lupul uruguaian se dovedește un goleador iscusit    
  Nu pentru mult timp, în min 17, același Texieira inventează o pasă lobată în fața porții adverse, pe poziția viitoare a lui Albin, care nu lipsește de la întâlnire și reia lejer, fără marcaj, lobat, în poarta singuraticului portar al Năvodarului. Mica galerie a lupilor, formată din cei mai fideli suporteri, țopăie de bucurie într-o tribună dealtfel... goală. Jos, la bănci și Răzvan e fericit.
   Jocul însă are încă surprize. În min 25 apărarea petrolistă e prinsă iar la siestă și este taxată de Chițu care reia în poarta goală, din apropiere, o respingere fâsâită a lui Pecanha. Replica vine, doar două minute mai târziu,  de la Priso care, în careul advers, își driblează ușor adversarul apoi șutează în colțul lung readucând avantajul de partea Petrolului. Și cam gata, ăsta a fost meciul... au urmat 60 de minute ”lejere” cu mici răbufniri în care însă nimic nu a mai fost schimbat.
     Răzvan e fericit, Republica Ploiești vrea performanță!     
  Un meci lent în care ambele apărări au jucat slab, unul în care lupii au înscris prin cei trei mijlocași ofensivi readucând permanent în discuție lipsa atacantului autentic. Un meci care trebuia câștigat obligatoriu în contextul în care FC Vaslui și Dinamo se străduiesc prin toate mijloacele să prindă podiumul. Un meci în care la unii jucători petroliști s-a văzut deja atitudinea de vacanță, un meci în care am avut și noroc, un meci pe care, slavă Domnului, l-am câștigat. O prea palidă consolare venită după dureroasa eliminare din Cupă, fapt greu de uitat...
   Dacă vrem să urcăm mai sus pe podium, în fața celor ce ne-au dezonorat, mai avem de lucru, trebuie să creștem în joc, așa ca pe vremea lui Mulțescu când ne tremurau nădragii că picăm din ligă și când s-a construit o echipă și un joc pa cât de eficient pe atât de spectaculos. 
   Dacă vrem în cupele europene trebuie să construim, să ținem de jucătorii buni, iar la vară să nu repetăm o catastrofală politică de transferuri. Nepriceperea și diletantismul nu sunt admise ca scuze în Republica Ploiești și, că veni vorba, ce înseamnă o declarație de tipul: ”îmi asum răspunderea”, fără a fi urmată și de fapte?

   Dacă tot am trecut printr-o ”etapă pascală” fariseii ar cam trebui să ia aminte...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu